A-ti pasa de cineva e lucru mare. Trebuie sa faci anumite sacrificii pentru acea persoana, sa ii arati ca inseamna mult pentru tine si ea, desigur, la randul ei ar trebui sa raspunda cu cel putin aceiasi moneda. Sigur ca aici sunt mult mai multi factori care intervin, insa as dori sa ma rezum doar la acele persoane pe care nu ai cum sa nu le iubesti, indeosebi membri ai familiei.
A iubi pe cineva e un lucru si mai mare. La acest capitol nu mai trebuie sa faci anumite lucruri pentru acea persoana, nu vrei sa ii arati ca o iubesti. Lucrurile acestea vin din sinea ta, iti sunt deja imprimate in legile reflexelor tale, in instinct. Pur si simplu simti iubire pentru acel cineva si de aici rezulta toate celelalte fapte.
Probabil ca as fi mustrat acum de cateva persoane daca as face teorie despre cum e cu sentimentele fata de cei pe care ii vezi de mai multe ori pe saptamana sau zi si care, petrecand cu ei atat de mult timp, ajung sa te influenteze in mai multe moduri. Moduri, moduri... Pai sa vedem... Pot fi de la felul in care mergi pe strada pana la felul in care vorbesti si gandesti. Si... uite ca pe aici pe undeva am vrut sa ajung cu toate astea: la felul in care te pot ciopli pentru totdeauna. Despre modul in care te poate schimba o persoana care iti place atat de mult, dar foarte mult, si nu ma refer doar la obiceiul ei de a manca, rosti cuvintele sau mai stiu eu ce alte gesturi, ca ai fi naiv, ci la tot ceea ce a facut acea persoana in viata sa de cand a fost copil si pana la varsta batranetii: cum se descurca in copilarie cu toate problemele care i-au aparut, cum si-a ridicat casa in tinerete, cum si-a gasit fata care i-a placut, felul in care si-a crescut copiii si, la batranete, felul in care si-a crescut nepotii, i-a educat si, fara sa stie, i-a indrumat pe un alt drum al judecatii fata de cel normal. Un idol!
Persoanele care ajung sa iti schimbe caracterul nu le vei uita niciodata. Poti sa zici orice ai spune! Daca te-au schimbat in rau le vei injura mai mereu in viata, insa persoanele care te-au schimbat numai in bine, care te-au pretuit mereu, ti-au aratat cum este sa faci mai bine, de ce sa faci asa si nu cum credeai tu ca ar trebui, ei bine, acest gen de persoane le vei tine minte pana si dupa moartea acesteia. Inevitabil va veni acest moment, inevitabil vei pierde pe cineva drag in cel mai nepotrivit moment al vietii tale. Si, te rog sa ma crezi ca, poate cel mai urat lucru, este sa pierzi pe cineva careia ai fi vrut sa ii arati ca tot ceea ce te-a invatat a fost numai de bine, ca toate sfaturile sale ti-au folosit in viata. Ai fi vrut sa ii arati ca ai reusit, ca ai gasit fata si slujba pe care le iubesti, pur si simplu ai fi vrut sa vada ca ai luat numai decizii bune si sa ii spui periodic cat de bine iti merge tie datorita ei. Adauga la asta o distanta imensa intre voi, care nu va permite sa va vedeti cat de des ati vrea si un job de rahat de care trebuie sa te tii si care iti mananca timp, timp pe care l-ai putea folosi la... cred ca stii la ce si deja totul devine insuportabil.
Se spune ca atunci cand pierzi pe cineva foarte drag pierzi si o parte din tine, ca odata ce pleaca simti ca ai vrea sa dai timpul inapoi, simti ca ai vrea sa ceri inca o ora in care sa-i mai vorbesti de una de alta. De la concluzii pana la bla-bla-uri. Nu ar conta. Ei bine, in acest moment, eu unul, nu simt ca am pierdut o asemenea parte ci simt ca va ramane mereu in sufletul pentru cat timp voi... nu trai ci judeca (indiferent daca as face-o cu creierul neuronal sau cu sufletul invizibil muritorilor, undeva la inaltime).
Toata lumea iti spune in astfel de momente sa fii tare, sa te tii pe picioarele tale, insa nu ai cum. E imposibil. Chiar daca pe 5 octombrie s-ar fi facut exact 8 ani de cand nu ai mai plans absolut deloc pentru absolut nimeni (unora li se pare aproape incredibil), de cand atunci, la fel ca si acum, ai pierdut pe cineva; chiar daca ai zice ca foarte greu ar putea cineva sau ceva sa iti mai smulga o picatura de apa pura din glandele lacrimale, nu ai cum sa rezisti. E ca si cum ai incerca sa prinzi pe Pamant un meteorit care vine direct spre tine. Pur si simplu nu poti sa duci asa ceva in spate, nu poti sa absorbi atata energie care vine cu o masa incredibila si o forta cinetica de dincolo de capacitatea noastra de intelegere. Ma rog...
Acum... fiecare cu sentimentele sale si cu ceea ce crede... Poate ca pe alocuri sunt fraze fara sens, cuvinte care pot parea imature sau necontrolate, insa de multe ori ceea ce faci sub influenta unor simtiri puternice nu poate fi la fel bine asezat ca atunci cand o faci la rece. Toate randurile astea le-am scris in mai putin de 10 minute si nu cred ca as avea ce sa-mi reprosez. Pur si simplu nu imi pasa. Nimeni nu poate judeca pe cineva dupa cum gandeste atunci cand sufera.
Urasc sa spun asta din propria-mi experienta insa pretuieste-l pe cel la care tii. Caci persoana ta se defineste in functie de cat de multe persoane iubesti si care te iubesc la randul lor. Punct!
In memoria bunicului meu,
Burlacu Mitica (09.09.1933 - 07.09.2008).
Acum 14 ani
4 comentarii:
frumos articol:)
Foarte speciale sunt aceste vorbe, sunt spuse dintr-o inima si dintr-un suflet ce a trecut prin clipe de suferinta, de tristete:)
Foarte frumos articolul. Am cautat ceva sa citesc care sa ma linisteasca, pt ca trec prin aceeasi experienta neplacuta. Bunicul meu Petre Stefan Vasile(25.03.1931 - 19.07.2010)a plecat dintre noi, am plans si inca plang dupa el, nu pot sa cred ca nu o sa mai fie cu mine, nu prea pot sa concep viata fara existenta lui. Deja imi lipseste rau si nu ma asteptam sa fie asa de greu, pt ca era bolnav de 24 de ani. Ciudat ar zice unii, eu zic doar ca a revolutionat medicina. Niciun doctor nu i-a dat sanse sa traiasca dupa acel accident vascular, dar el a mai trait, a demonstrat tuturor ca se poate. Dar sigur ca acest lucru nu ar fi complet daca bunica mea nu ar fi fost acolo pentru el, redandu-i a doua viata.
Ea este idolul meu, ea este cea care ne-a invatat, educat etc si pentru ea am numai cuvinte de lauda. Ei erau set complet, sau cel putin asa cred eu. Acum trebuie sa tinem cont ca doar bunica ne-a mai ramas si sa avem grija de ea, asa cum si ea a avut grija de noi.
Odihneste-te in pace, Bunicule! Ne vom gandi mereu la tine!
Când iarna cernea cu fulgi marunţi şi sărbătorile băteau la uşa,noi nepoţii,şi mai ales eu,nepoţica lui preferată,nu ma lipseam de mere,nuci,covrigi şi doi leuţi dăruiţi cu tot sufletul.
Viaţa l-a iubit si el pe ea o stimeaza,dar parcă mai dragi i-am fost noi.Ne iubeşte si ne mulţumeşte ca existăm şi că-i umplem inima numai cu bucurie!Ne aşteaptă mereu cu braţele deschise,ne pofteşte în casa lui primitoare şi ne dă mărul ascuns în buzunar care-i parcă mai bun şi mai dulce din mâinile sale.
la unu septembrie,când eram un bobocel,firav si naiv,în clasa întâi, Nenica a îmbrăcat costumul cel mai frumos,şi-a asortat pălăria.Era impecabil! M-a luat de mâna si împreună am păşit cu încredere in lumea cunoştinţelor. Dar, l-am simţit, avea emotii, vroia să fiu măndră de el....şi sunt!Întotdeauna am fost mândră de el,nu m-a dezamăgit niciodată! Mi'a fost alături mereu,m'a sfătuit, m'a încurajat. Vorbele sale înţelepte,privirile, gesturile, m-au ajutat să cresc. În ciuda vieţii sale grele,întotdeauna a ştiut să o facă pe a noastră dulce şi uşoară.
Îi sunt atât de recunoscătoare!
p.s.\ Timpul trece repede,asa ca iubeste sau macar apreciaza persoanele cu adevarat speciale care conteaza in viata ta!. Iar daca vei spune ca nu am dreptate,catusi de putin,inseamna ca trebuie sa deschizi un pic mai mult ochii,sa bei o cafea,poate sa fumezi o tigara, si sa te gandesti cum ar fi sa pierzi toate persoanele la care tii.
Trimiteți un comentariu