Asa cum tot fac de doua saptamani incoace, intentionez sa ma duc si azi la sediul Grawe sa mai invat cate ceva, mai ales ca azi urma sa am primele doua intalniri. Recunosc ca eram foarte curios de cum o sa decurga astea doua si mai ales ce parere o sa imi fac eu dupa. Va mai spun ca azi e vineri, 21 noiembrie.
Plec. Verific daca am castile si capatul de bilet de R.A.T.B. necompostat inca... bun... sunt. Cred ca trebuie sa spun de ce nu am abonament. In primul rand, nu am abonament pentru ca nu merg decat 2 statii cu autobuzul, ca stau pe bulevardul Chisinau si nu am ce face decat sa iau 101, 330 sau 335 pana la statia de metrou Titan. Al doilea motiv e ca... nu stiu... am avut o luna si nu am avut ce face cu el. Tot doua statii mergeam zi de zi si nu se merita.
Urc in 335, parca. Controlul! Scot biletul sa-l compostez... nu intra, frate! Ii fac eu acolo ce-i fac si intra. Trag de rahatu' ala... si uite ca vine si o "militianca". Scot o casca... na... ca si cum nu i-am auzit pana acum si ii arat duduiei biletu'. Se duce mai departe la altu' , un ditamai om de vre-o douazeci si ceva de ani, as zice cam 25, care inca nu facuse nicio miscare. Se duce asta (controloarea) la el, ii cere biletu'... asta nimic... eu intre timp mi-am pus casca la loc in ureche asa ca nu auzeam ce vorbesc ei. Puii mei... Bai, fratilor... repet... era ditamai namila de om! Mai trece pe langa mine unu' de la control intr-o geaca din-asta albastra... nu mai stiu ce scria pe spate... avea vre-o 50 de ani... Era deja sur la par... ma rog. Poate ca par eu asa mirat, insa asta era prima data cand venea, efectiv, controlul la mine pe R.A.T.B. Si o sa vedeti mai incolo de unde atata uimire. Practic, acest control, era format dintr-una de vre-o 50 de kile si asta de 50 de ani pe care daca s-ar fi suparat namila si i-ar fi dat o palma, sigur l-ar fi imprastiat dracu' pe jos.
Ii cere astuia un act de identitate, banuiesc, ca vad ca scoate de-a gata fara niciun repros - buletinul. Cand am vazut, am ramas masca. Mi-am zis in gand ca asta e varza, frate. Ca si avea pe el o geaca din-aia cu blanita pe inauntru si cu guleras tot de blanita. Puii mei. Bun... Ideea e ca asta a dat buletinul aleia fara nici un fel de comentariu desi daca ar fi vrut ar fi putut sa nu schiteze niciun gest (doar ce-aveau sa-i faca astia?), sa coboare din autobuz si sa plece/fuga sau sa ii bata pe astia cap in cap. Ultima varianta e mai braileana asa... Ei bine, nu! El a inmanat pur si simplu buletinul. Apoi cobor din autobuz, ma duc la metrou si ma tot gandeam la faza asta. Pe cine crezi ca vad pe peron langa mine? Pe tipul asta. Nu stiu cand l-au legitimat asa repede dar era pe peron, langa mine.
Terminand cu acest caz o sa va spun ca restul zilei a decurs cam asa: intalnire alaturi de Diana, team leader-ul meu (team-leader-ita mea) cu Dobre Florin din care am invatat cate ceva dar la care am stat nu mai putin de doua ore si si jumatate, in conditiile in care o intalnire normala dureaza cam 40 de minute. Din acest motiv, Aline, nu am reusit sa ajung la Timpuri Noi. Imi cer scuze inca o data! Nu se mai intampla. Apropo, Alin s-a suparat doar pe moment, cel putin asa mi-a zis el. Continuam...
Drumul inapoi spre casa. Ies de la metrou (Titan, desigur) si urc in 330 de data asta si raman la usa la care am urcat. Se ridica de pe scaun o femeie care ne cere... chestiile. Iar, frate? Nu vazusem controlul in Bucuresti de la inceputului anului universitar. Imi bag castile in buzunar ca, fiind langa usa, ma gandeam sa astept sa-mi faca morala, iar cand o opri autobuzul, in statie, o iau la fuga (ca la Braila, nu? Simplu). Mai era un controlor cu un aparat din-ala de zici ca era casa de marcat care verifica abonamentele (ca in Bucale asa e: abonamente elecronice). Il studiez putin dupa care zic eu ca era "lasabil" in urma. Penibil, scot tot biletul de dimineata. Penibil pentru ca aia s-a uitat la mine tot timpul de cand urcasem in autobuz si pana in momentul in care a inceput sa controleze. Imi zice ca nu e perforat acum si ii spun ca am alergat dupa autobuz, nu am avut timp sa-mi iau altul, bla bla bla. Din nou penibil, stiu. Ne spune sa ne legitimam, dupa care tipa de langa mine, cam de treizeci de ani, mai slabuta asa, isi scoate buletinul. Mai era cineva acolo dar nu am fost atent ce le-a zis celorlalti. Ne zice sa coboram la prima statie care se cam apropia de-acum. Cand am auzit ca trebuie sa coboram, nu mai puteam bucurie. Ne dam jos toti, eu primul ca eram la usa si o iau la mers mai departe, in stanga, directia de mers a autobuzului. Nu fug. Doar merg. Si controloarea ghici ce face? Se transforma intr-o mega-controloare de otel care ma ridica la 2 metri inaltime si da cu mine de pamant si... Nu! O aud, in schimb, in spate: "Fiti amabil!". Aproape ca ma pufnise rasu'. Mi-am spus in gand: "Ce <Fiti amabil!>? Prost as fi!". Mai merg cam 50 de metri sa vad daca fuge cineva dupa mine... nimeni! Dupa 100 de metri iar ma uit... nimeni! La 200 de metri ma uit iar... nimeni! Ma tot uitam pentru ca mi se parea prea simplu. A, da... am ajuns acasa, in fata usii... nimeni!
Ideea e urmatoarea: "De ce, puii mei, se tot sperie bucurestenii de control?" Voi stiti cum este controlul in Braila? Sau, ma rog... Nu stiu cum mai este acum. Dar voi stiti cum era cand eram la liceu? Si toata Braila stie asta. In primul rand... se intampla mai ales pe tramvai de la liceul sportiv (L.P.S.) si pana la Bariera. Intre astea doua statii este Dispeceratul (acolo unde ne duc pe toti astia... fraudulosii). Controlul era alcatuit din vre-o 3-4 panarame si vre-o 2 "panarami", sa le zic asa. Astia urcau in tramvai. Ei bine... in afara de astia, se mai puneau la fiecare usa a tramvaiului cate 1-2 jandarmi ca nu cumva sa fuga nimeni din el. Nimeni nu avea cum sa scape. Plus ca panaramele si "panaramii" puneau parsiv, imediat mainile pe compostoare cand urcau a.i. sa nu mai composteze nimeni. Si repet: toata operatiunea asta se intampla intre statii! Exact cum il vedeai pe Robin Hood, in codru, facand ambuscada, cand jefuia trasurile bogatilor. Gandeste-te ca te indrepti spre munca si esti in intarziere. Ei bine... astia te mai intarzie inca 5-10 minute. Si toata operatiunea asta s-a initiat de cand se urcau, la fel ca in Bucuresti, doua tipe cu doi "urangutani". Pai cand incepeau astia patru sa controleze, se auzea: "Controlul!" si iti dai seama ca se golea jumatate de tramvai. Asta este controlul pe Braicar.
Probabil bucurestenilor le este rusine ca nu cumva sa ii vada cineva cunoscut in autobuz si sa spuna mai departe despre ei: "L-am vazut pe Cutarescu azi in autobuz si a fugit de control. Uaaau...". Eu alt motiv nu gasesc.
Cam atat am avut de spus. Sper sa nu vada cineva de la R.A.T.B. acest articol si sa ia masuri ca dupa aceea s-ar putea sa fie vai si amar de capul meu.
Noroc!
